Chisinaul macinat

Chișinăul este un oraș măcinat de nevoia de modernizare, aflat la întretăierea a două civilizații, atât de diferite, Europa și Eurasia. Oamenii sunt fascinanți. Au capacitatea de a duce o discuție în două limbi (română și rusă), uneori fără caswitch-ul de limbaj să le oprească fluxul de gândire. E un oraș în care noul și vechiul se izbesc, unul de altul, ca valurile uriașe de apă și praf.

Şi cu toate astea, ori de câte ori îi spun vreunui amic din București că plec spre Chișinău întrezăresc acel zâmbet cu subînțeles în colțul gurii și sprânceana ridicată… a invidie? Ce e cu aceste smiley-faces lascive? Aceste reacții ascund, de fapt, un soi de misoginism, pe care îl recunosc, bizar, nu doar la bărbați, ci chiar și la femei. Mai mult, îl recunosc nu doar la femeile din România, ci și la cele din Republica Moldova, altfel, pregătite să își apere gender-ul în fața oricui. Chiar şi în Moldova, există preconcepții despre fetele moldovence. Tot așa cum au existat în România, despre românce.

Sau, cum ar spune moldovenii mai tineri: Ciuvacii (dude, amic) ăia ai tăi să ştie că asta-i invidie albă!

• Unii spun că invidie albă = admirație. Alții spun că, de fapt, e vorba despre acel moment în care prietenul tău, pe care îl apreciezi din alte motive, și-a luat o mașină scumpă. Și totuși, tu îi vrei binele. Nu e nici sentiment negativ, nici pozitiv. E ca și când ai vrea și tu o mașină la fel, și aștepți să îți vină și ție rândul, te bucuri că la prietenul tău a venit momentul, dar nu îl admiri pentru asta, nici nu-l urăști. Alții îți spun pe dos. În orice caz, nu e tipic românesc, deci nu e vorba de o capră pe care el și-a luat-o și tu ai dori să moară, totuși. Pentru că atunci ar fi o invidie neagră.
• Reflexul de a traduce din rusă, direct în română, sau cel de a folosi direct cuvinte rusești în combinație cu cele românești – e răspândit și îngreunează comunicarea interumană, pentru că se poate întâmpla ca nu toți interlocutorii să aibă aceeași proprietate a termenilor folosiți. Dar e oarecum ușor să înțelegem că asta nu are neapărat resorturi geopolitice profunde. Pur și simplu, societatea s-a culturalizat pe straturi. Raportarea la muzică, la filme, la divertisment are rădăcini și în lumea slavă. Așa cum noi ne-am deprins cu ok, cool, weekend, tot așa și moldovenii au deprins termeni și sintagme din spațiul slav.

Foarte puțină lume din România știe, de pildă, că Republica Moldova are mai mulți cetățeni de etnie ucraineană, decât cetățeni de etnie rusă. Tot așa cum, foarte puțină lume a auzit de Filip Kirkorov (unul din foștii soți ai Allei Pugacheva – un fel de Michael Jackson rus, ca nivel de popularitate în spațiul slav), dar care la Chișinău e adorat. Și artiștii din România sunt la fel de iubiți. Am văzut recent o reacție foarte bună a publicului pentru lansarea noului album Holograf.

În fapt, e important să înțelegem că limbajul nu trebuie să fie o „fundătură”, ci ar fi mai bine să găsim „moșii” comune, în zonele de rațiune și suflet, poate fără melancolii şi poduri de flori, ci cu mai mult pragmatism. Doar așa putem să trecem peste prejudecăți.

Am putea învăța de la moldoveni, de pildă, prețuirea pe care o poartă unora din cuvintele pe care noi le-am catalogat deja ca arhaisme și le-am îngropat sub multe englezisme. Multe din acestea sunt observate în exprimări normale din Republica Moldova. Așa că tendința de a râde de faptul că te-ai urcat într-un taxi, dacie sură, și nu gri, sau că cineva te întreabă dacă te consideri obijduit (nedreptățit), ar putea fi mai degrabă transformată în motiv de privit în oglindă.

Cred că e păgubos să permitem ca acest reflex creat, în timp, în mintea multora din România, de a ne distra pe seama diferențelor de limbă dintre Bucureşti şi Chişinău, să persiste. Acest reflex lasă impresia, așa cum am mai spus, a unei „aroganțe românesti față de moldoveni”, pe care propaganda rusească n-a ratat-o, ci a cultivat-o. Scopul nici nu e greu de înțeles. Tot așa de păguboasă e și acea privire, foarte de sus, din avion asupra „divertismentului” din Moldova.

Prejudecăţile apar, de fapt, din diferenţele de civilizație și mai ales, de bunăstare. Am putea înțelege mai bine prin ce evoluții trece Moldova, pentru că și România a trecut prin aceste etape. Pentru cei care merg în Republica Moldova sau pentru cei care aud povești despre Republica Moldova, totul depinde de ce vor să audă și să vadă.

Fetele din moldova

Mai țineți minte versurile din școala generală: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un şirag de piatră rară…”? Bine-a zis Alexei Mateevici!

Le menţionez pentru că sunt versurile imnului naţional al Republicii Moldova.

Hai să vedem acum dacă suntem îndreptăţiţi să afirmăm şi că „mintea noastră-i o comoară/ (…) pe moşie revărsată”, mai precis dacă putem să ne desprindem noi, în special bucureştenii, de reflexul de a asocia „graiul moldovenesc” cu unele prejudecăţi sociale. Nu judec pe nimeni, astfel de preconcepții există şi azi între germani și austrieci, ba chiar și între ruși și moldoveni. Doar că aceste preconcepții ne cam stau ca bârna în ochi, uneori.

Exprimările diferite într-o limbă comună creează, într-adevăr, distanțe între oameni. Cu un efort, am putea vedea o lume altfel. Plină de idei bune.

Și care ar fi cele mai bătătorite prejudecăți pe care le întâlnești la București? Prima e legată de „miștoul” față de limbaj, cea de-a doua este despre fetele din Moldova. Ambele însă fac mult rău percepției pe care și așa se străduie de zeci de ani, unii, să o împământenească: „românul arogant, care l-ar trata pe moldovan ca pe fratele mai mic și mai fraier”.

Iată două exemple de preconcepție păguboasă, din aceeași cheie, trăite recent. Ca să înțelegeți la ce mă refer...

O persoană bine educată, cu școală la Iași, născută și acum restabilită la Chișinău, m-a întrebat foarte serios de ce ieșenii cred că vasluienii sunt, cum să zică așa mai drăguț, ca să nu ofenseze: „de ce sunt mai înceți la minte”? Eu, născut la Bucureşti, habar n-aveam despre această preconcepție. Mi-am amintit însă de teza recentă, la fel de absurdă, potrivit căreia vasluienii ar fi o comunitate de violatori. Sau de remarca unui taximetrist chișinăuean, care trăda, desigur, un misoginisim local: „La noi femeile pleacă la lucru în Europa – și mi-a făcut cu ochiul ștrengărește –, iar băieții la Moscova”. Sigur că nu aceasta este distribuția muncii, raportată la gender, la cei care pleacă. Dar iată încă o prejudecată.

Invers. Ori de câte ori mă întorc de la Chișinău, am două cereri de la prieteni. Vor, desigur, bomboane de la Bucuria și să le spun expresii „năstrușnice” care să îi facă să râdă: „Hai mă, aia cu gâlșeavă pi șer e adevărată?!”. Nu e.

Și mai e ceva, zâmbetul și sprânceana ridicată, pe care le provoc, ca reacție, atunci când povestesc cuiva din București că plec la Chișinău. Tot un fel de făcut cu ochiul ștrengărește.

Oameni buni, la Chișinău e o altă lume.

• Poate, pe vremuri, erau argumente mai solide ca să fie privit Chișinăul, pe baza unei sume de prejudecăți, tot așa cum Bucureștiul era văzut de italieni, turci și arabi în anii ‘90. Dar azi e doar un oraș unde banii europeni n-au ajuns cât în sectoarele Bucureștului, aşa că mai e mult de construit la el.
• Da, cei din generația mea, din România, își amintesc de italienii veniţi pentru micul business, sau pentru turism sexual, care îmbrobodeau fete dornice să scape din spațiul, aproape irespirabil, al României anilor ‘90. Da, apoi au venit și turcii și arabii. Și noi ne-am obișnuit să judecăm acele femei, la grămadă, ca fiind „ușoare”. Străinii spuneau că în România sunt „femei frumoase și deschise la dialog”. Era, de fapt multă sărăcie, toți și toate voiau să se salveze, plecând din ţară. Cine avea cel mai mic atu îl folosea, dincolo de orice morală. Da, a fost asta și în Moldova. Da, pentru o țară mică sunt multe femei frumoase în Republica Moldova. Dar nici România nu a dus lispă vreodată de femei frumoase. Nici în România, nici în Moldova, n-am auzit, însă, de vreun Red District. Nu, Chișinăul nu e un oraș din Thailanda, tot așa cum nici Bucureștiul nu a fost vreodată.
• În Chişinău am văzut pub-uri cu muzică live, de calitate. Există lume underground, există rock, există localuri închise de autorităţi, după ce s-a întâmplat la Colectiv. Poate n-am fost eu atent: rețin că în București, unele localuri s-au închis din proprie inițivă, de frică, de fapt. Dar n-am văzut o cuantificare a cluburilor închise de autorități sau vreo sumă totală a amenzilor. Aici am văzut.
• În Chişinău, există prețuri mari la restaurante și prețuri mai mici în supermarketuri. Da, unele alimente costă mai mult decât în București.
• Există televiziuni prin cablu, cu multe posturi în limba rusă. Nu prea poți vedea multe filme americane fără să fie dublate în rusă. Sunt și vreo două posturi de desene animate dublate în română.
• Uneori m-am simțit mai în siguranță într-un club în Chișinău, decât în București. De ce? Pentru că, de ani buni, la intrare te caută de arme, cu detector de metale. Nu de acum, nici de când s-a întâmplat tragedia în Franța, ci de foarte multă vreme. 

„Așa cum noi ne-am deprins cu ok, cool, weekend, tot așa și moldovenii au deprins termeni și sintagme din spațiul slav”.

9 Traditii vechi din moldova

1. Potrivit unei vechi tradiţii moldoveneşti, de 1 martie femeile trebuie să prăjească boabe din porumb. Dacă grăunţele sar foarte sus, iar floricelele (popcorn) se fac mari, anul va fi bogat, iar gospodarii vor avea recolte substanţiale. 2. Se spune că firele mărţişorului reprezintă anul, împletit, zi cu zi, în două sezoane: unul cald şi unul rece. O veche credinţă spune că mamele trebuie să le pună bebeluşilor, pe mână, un mărţişor, pentru a avea o viaţă lungă şi ferită de rele. 3. În unele case, mărţişorul legat pe mânuţele copiilor mici au şi câte un ban. Astfel se crede că micuţul va avea noroc la bani şi va fi rumen în obraji ca firul roşu al mărţişorului. 4. În mai multe sate oamenii leagă mărţişoare de gâtul animalelor, cu credinţa că astfel vor fi ferite de boli. 5. În unele gospodării, credincioşii agaţă mărţioare de icoane, pentru a le aduce prosperitate şi noroc. 6. În unele sate din raionul Ialoveni a fost o tradiţie conform căreia fetele mari aruncau mărţişoare în apele curgătoare crezând că astfel flăcăii de care erau îndrăgostite nu le vor părăsi vreodată. 7. O veche legendă moldovenească spune că de 1 martie Primăvara a ieşit dintr-o pădure şi a văzut cum, de sub zăpadă, răsare primul ghiocel. Fiind frig, a dat zăpada la o parte. Iarna, însă, s-a înfuriat şi a îngheţat de îndată ghiocelul. Primăvara a acoperit mica floare cu mâinile ei, însă s-a rănit la un deget, iar din deget s-a prelins o picătură de sânge cald care, căzând peste ghiocel, l-a reînviat. Astfel, Primăvara a înfrânt Iarna, iar de-atunci culorile mărţişorului au rămas roşu ca sângele şi alb ca zăpada. 8. Un obicei specific în Moldova este ca femeile să ofere mărţişoare bărbaţilor.  9. Bătrânii spun că dacă de 1 Martie este zăpadă, fetele trebuie să se spele pe faţă cu această nea, astfel încât toată viaţa să rămână tinere şi frumoase.

traditile moldovei vechi

Moldova se mindreste cu o bogatie de traditii in arta populara, in special cu confectii originale si colorate, produse de olari, timplari, tesatori, cioplitori de lemne, mesteri in prelucrarea pietrei. Una dintre cele mai vechi meserii este olaritul. in trecut oalele, ulcioarele, farfuriile, si cratitele din ceramica au fost folosite in viata de toate zilele. Arta ceramicii este de o inalta calitate, se deosebeste prin diversitatea formelor, marimilor si prin varietatea ampla a desenelor si culorilor. Mestesugul tesutului s-a raspindit datorita unei vechi traditii conform careia mireasa trebuia sa ofere drept zestre covoare tesute cu mina ei. Covorul moldovenesc este, de obicei, neted, executat din lina pura sau amestecata cu bumbac, cinepa, in, matasa, cu ornamente multicolore.

Sarbatorile sunt mereu desfasurate in “casa mare”, cea mai frumoasa odaie dintr-o casa moldoveneasca. Pastrind o veche traditie, un moldovean isi va impodobi “casa mare” si isi va invita aici rudele, prietenii, vecinii si cunostintele. “Casa mare” nu e doar camera de zi, este de asemenea un loc al memoriei pentru rudele din familie. Peretii sunt decorati cu fotografii ale rudelor, parintilor, copiilor si nepotilor, cu prosoape brodate din stofa de casa.

Nuntile azi se petrec in “casa mare”. Ceremonia moderna include traditia veche de nunta, cind are loc inchinarea in fata parintilor in semn de recunostinta si respect. Cintecul, dansul si veselia continua pina la revarsatul zorilor. Dimineata oricine se poate apropia pe o clipa de mireasa, tinind un copil in brate. Astfel, conform obiceiului, mireasa va fi sigura ca in viitor va avea o casa plina de copii. Tinarul sot isi conduce sotia pina in pragul casei lor. Dar inaite ca sa paseasca pragul casei cuplul este improscat cu graunte – in semn de prosperitate.

O maxima moldoveneasca spune: “persoana care nu a construit o casa, nu a crescut un fiu, nu a sapat o fintina si nu a sadit un pom si-a trait viata in zadar”. Iata de ce satele moldovenesti sunt ait de verzi, casele sunt atit de frumoase si poti vedea fintini de-a lungul strazilor.

Ca regula, moldovenii sapa fintini in strada, in drum sau pe cimp dar nu in ograda. Scopul este sa oferi apa oricui ca sa-si poata potoli setea.

În antichitate pe teritoriul Republicii Moldova, României (partea central nord-estică) și Ucrainei (partea sud-vestică) s-a formatcivilizația Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Civilizația a dispărut misterios după migrările popoarelor indo-europene prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Astfel s-a format civilizația dacilor.

Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții.^[16] Totuși, prima relatare despre geți aparține lui Herodot.^[17][18] Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român.^[19] După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române.^[20][21][22] Pe baza informațiilor din inscripția de laDionysopolis^[23][24][25] și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.^[26][27] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.^[28] După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.^[29] Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicusși Coryllus.^[30] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal.^[31] În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian.^[32] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.^[33]

Bun venit in Moldova!!!!

Traditiile si obiceiurile din zona de Nord-Est a Romaniei (Moldova) sunt unele dintre cele mai frumoase si emotionante obiceiuri cu care se mandreste tara noastra.

Datinile respectate cu sfintenie la Craciun, Paste, Anul Nou, Martisor, nunta ori la oricare eveniment important de peste an reprezinta mostenirile lasate de stramosii nostri spre a fi transmise din generatie in generatie. Moldova este una dintre putinele regiuni din Romania care se mai poate lauda in secolul XXI cu pastrarea si perpetuarea valorilor traditionale.

Traditii si obiceiuri de Martisor

Martisorul este o sarbatoare care poarta amprenta romaneasca. In regiunile din nord-estul Romaniei se mai numeste si Mart sau Marte . Data de 1 martie, ziua de Martisor, marcheaza pe aceste meleaguri si inceputul Zilelor Babei Dochia (Babele), fiecare cu cate o insemnatate.

Daca in multe zone ale tarii baietii sunt cei care daruiesc martisorul, in unele zone din Moldova obiceiul este inversat – fetele sunt cele care daruiesc simbolul primaverii baietilor.

Traditii si obiceiuri de Paste

Un element central al traditiilor de Paste la moldoveni il constituie pasca. Aceeasta este facuta cu multa sfintenie de gospodinele care se pregatesc in prealabil printr-un ritual de curatire si rugaciune. Ea este preparata numai cu ingrediente alese si “curate”. Pasca se sfinteste la biserica, in noaptea de Inviere – la care participa toti satenii – si este mancata prima la trezire, in loc de anafura sau Paste.

Spre deosebire de alte zone unde la miezul noptii se canta doar traditionalul “Hristos a inviat”, care marcheaza Invierea Mantuitorului, in Moldova momentul este insemnat si cu impuscaturi sau pocnituri. Acestea au rolul de a alunga spiritele rele.

Fetele nemaritate se duc in noaptea de Inviere la biserica si spala clopotnita cu apa curata, iar in dimineata Pastelui se spala cu ea pe fata pentru a fi pe placul baietilor neinsurati din sat. Conform traditiei, feciorii care nutresc sentimente pentru fete nemaritate trebuie sa mearga la casele lor si sa le daruiasca cate un ou rosu.

Incondeierea si inrosirea oualor sunt alte ritualuri nelipsite din regiunile moldovenesti, iar bucatele traditionale din miel si cozonacii traditionali iesiti din mainile pricepute ale gospodinelor umplu masa pana la refuz..

Traditii si obiceiuri de Craciun si Anul Nou

Sarbatoarea Craciunului este praznicul incununat cu cele mai multe traditii si rituri populare. Pentru satenii locului nu exista Craciun fara post – care incepe odata cu Lasarea Secului – , colinde ori bucate traditionale din porc (toba, caltabosi, carnati, piftie, sarmalute, poale-n brau, dar si placinte moldovenesti sau cozonac ). In ziua de Craciun, mesele satenilor trebuie sa fie pline cu preparate traditionale pe care gospodinele le pregatesc cu mare sfintenie si harnicie in Ajun.

Si in Moldova se respecta datina impodobirii bradului. Unele gospodine inca mai apeleaza la un obicei stravechi – ornatul casei cu plante – busuioc, ochise, minta create, maghiran, bumbisor (purtatoare de noroc si mentionate frecdvent in colindele lor)..

Aici, colindatul este una dintre traditiile cu care localnicii se mandresc cel mai mult. Freamatul pregatirilor pentru urat incepe cu multe saptamani inaintea Ajunului cand tinerii se aduna laolalta si incep sa puna la cale tot ritualul strabun. Exista o planificare in detaliu a numarului de colinde si colindatori, a alegerii lor, dar si a pregatirii costumelor populare. Se stabileste dinainte traseul pe care-l vor parcurge, astfel incat nicio casa sa nu ramana necolindata. Urarile si vestirea Nasterii Domnului sunt rasplatite de sateni cu nuci, colaci sau mere.

Traditia spune ca in Ajunul Craciunului nu se da gunoiul afara din casa si nici nu se imprumuta lucruri. Fetele nemaritate au sansa sa isi vada ursitii in vis daca pun noaptea la fereastra bucatele mici din toate bunatatile pregatite pentru sarbatoare.

Principala traditie la trecerea dintre ani revine tinerilor si copiilor. Acestia sunt responsabili cu vestirea Anului Nou printr-o multime de jocuri si colinde specifice zonei: jocul caprei, ursului sau caiusului.

Traditii si obiceiuri de nunta

Unul dintre obiceiurile stravechi de nunta, care se mai practica si astazi in multe zone ale Moldovei, este “chemarea la nunta”. Traditia spune ca in ziua nuntii, familiile mirilor – in frunte cu acestia – merg din poarta in poarta, cu tuica sau vin, sa cheme satenii la festin.

Un alt obicei specific zonei este legat de alegerea nasilor. In traditia moldoveneasca, mirii au mai multe perechi de nasi. In functie de pozitia sociala pe care o au in comunitate acestia isi pot alege pana la 15-20 de perechi care sa-i cunune.

Printre alte traditii autentice se mai numara si jucatul gainii, impodobitul bradului sau dusul miresei la apa.